Un lucru care ma enerveaza pe retelele de socializare, dar si in viata reala sunt replicile de tot rasul ( sau plansul) ale unora. Oare specimenele astea nu isi dau seama cum suna ceea ce scriu sau scot pe gura?
De exemplu, din punctul meu de vedere, un tip ok nu va incepe niciodata o discutie cu replici de genul: Buna, papusa ( virgula de obicei nu exista), frumoaso, frumusete, viata mea, amore si alte tampenii de genul. Si nici macar dupa ce au discutat de vreo doua ori sau chiar si mai multe. Oh, da, eu sunt genul mai salbatica, recunosc, si mai rece, si poate de aceea mi se par niste barbarisme totale. Eu raman stupefiata, nu alta.
Daca le mai si raspunzi te mai alegi si cu alti nervi.
Sau faza cu numarul: esti atat de draguta sa imi dai numarul? Oh, dar sunt draguta si nu iti dau nici numarul. Dar ce sunt eu? Centrala ca sa ma sune toata lumea? Si nu inteleg de ce ei nu pricep un refuz simplu...E complicat!
Ma mai enerveaza si situatiile astea penibila: ma gandeam la tine. Sigur, nici nu imi stii numele intreg si te gandeai la noile mele suvite ( revin cu post despre ele <3 ) .
Eu recomand cu caldura atunci cand se incepe o discutie cu o persoana necunoscuta sa se apeleze la simplul si eficientul : Buna . Eu zic ca e mult mai ok...Indiferent unde va duce discutia.
Exista o singura explicatie: hormonii... atat.
RăspundețiȘtergerenu inteligenta, nici macar bun simt
Ai dreptata, Xaara :)) Doar ca parca uneori e prea de tot...
RăspundețiȘtergere