miercuri, 22 ianuarie 2014

Saying something

O persoana draga mie imi spunea ca pentru a-ti recunoaste sentimentele este un gest de curaj si un pas spre a-ti depasi situatia. Sunt perfect de acord cu asta! Dar desi sunt constienta ca e solutia ideala, tot mi se pare foarte grea. 

Nu stiu cum sa explic asta, dar pe mine sentimentele mele ma coplesesc si imi afecteaza viata pe toate planurile, lucru de care nu ma mandresc. Nu pot fi obiectiva, nici daca vreau. Probabil va veni un timp in care o sa ma descurc si cu asta. 

E ciudat cum lumea din ziua de azi chiar nu pune accent pe ceea ce simte sau pe ceea ce ar trebui. Eu, una, sunt absolut socata de ceea ce vad uneori si imi provoaca o stare de greata, mai ales printre tinere, dar si tineri, nu pot spune ca o categorie e mai buna decat alta. 

Ma uimeste faptul ca daca ii auzi vorbind pe toti, absolut toti spun ca apreciaza sinceritatea, loialitatea, iubirea. Ma amuza ca cel putin stiu ce trebuie sa spuna, ideea de baza toti o vrem, toti o avem, dar prea putin ne straduim sa ridicam un deget pentru a o face practica pentru noi si apoi sa o cerem de la altii. 

Recunosc si eu am gresit de multe ori in chestia asta. Ma asteptam sa primesc ceva fara sa daruiesc nimic in schimb, fara sa se faca o balanta corecta, lucru aberant de altfel. 

E adevarat ca pentru fiecare lucru corect pe care il faci, de cele mai multe ori te lovesti urat de tot. Dar eu am zis ca e ok. Fie. Sa ma lovesc.  Poate nu fatal, dar...Totusi. 

Regulile de baza toti le stim. Trebuie sa fim sincer, loiali si sa iubim. Pare reteta completa, usoara...Dar e atat de greu de parcurs...

Eu de cele mai multe ori am o problema cand trebuie sa recunosc ce simt, mi-e atat de greu sa afirm un lucru, un sentiment, incat am senzatia ca ma sugruma. Ceea ce pentru alti pare atat de usor, o gluma, un ras...Pentru mine chiar e greu.

Am mai scris asta cred, sau daca nu, cel putin am mai gandit-o. Mereu am asteptat ceva, am cautat ceva, fara sa imi dau seama ce sau cum sau cand. Nu stiam si totusi, aveam certitudinea ca ceva exista. Acel ceva din multime, care te observa, te intelege, te vede...Acel ceva doar al tau...Acel ceva rezervat doar pentru tine. Acel ceva pentru care reprezinti totul, sau vrei sa reprezinti totul. Acel ceva care devine totul al tau... Bine, cer imposibilul, dar... Imi place ideea. 

Nu mi s-a intamplat sa mi se ceara sa ma exprim. lucru care m-a bucurat intr-o oarecare masura. In viata de zi cu zi, sunt cum sunt, desi par detasata de ceea ce se petrecere, lucrurile stau, de altfel, complet diferit. Din experienta mea, oamenii care sufera de ...hipersensibilitate, sa ii zic, par la prima vedere destul de reci si indiferenti. 

Problema mea e ca eu sunt cu adevarat rece cu cei din jurul meu, dar...Nu e fiindca vreau, ci doar fiindca asa m-am obisnuit. Nu pot deveni altfel dupa o zi pe alta, si totusi, sunt persoane carora le-am acordat incredere totala si le-am lasat sa ma vada asa cum sunt cu adevarat. 

Un gest curajos? Poate, dar poate fi si prostesc. Am persoana la care tin enorm in momentul de fata si as vrea sa imi exprim sentimentele cat mai bine. Problema mea e ca atunci cand simt ceva cu adevarat...Simt pentru mult timp, foarte mult timp...Asta doar daca acea persoana nu-mi ucide sentimentul. Lucru nespus de...insuportabil de dureros. 

Sentimentele sunt pline de frustrari, pline de nesiguranta, pline de emotie, pline de teama, pline de indoieli, pline de neasteptare, pline de adrenalina, atat de pline...

Si totusi, acum vreau sa le exprim, cu toate ca, da...Sunt siropoasa, nu? Stiu. Dar vreau sa o fac, pentru mine e o realizare, iar de data asta...Fericita!





3 comentarii:

  1. Nu te teme ca nu esti obiectiva, doar un robot este obiectiv. Este uman sa fii subiectiv, sa simti, sa fii frustrat uneori de ceea ce simti sau dezamagit. Important este sa poti depasi aceste momente cu brio.
    Nu esti rece, ci cred ca mai degraba precauta in a veni cu "sufletul descoperit" fata de ceilalti, pt ca este usor sa fii ranit, sa fii tratat rau, nu cum te-ai astepta. Asa suntem toti, testam apele, nu ne aruncam cu capul inainte. Stim ca a cunoaste un om nu implica a discuta cu el de cateva ori si sa ne minunam cat de inteligent este. Un om poate fi mult mai mult de atat. Afli asta cand esti pus in diferite situatii alaturi de persoana repectiva.
    App de subiectivitate. Nici un profesor nu poate fi subiectiv. Exista momente in care sunt expusi acestei subiectivitati. De ex. cand corecteaza lucrari si una este excelenta, cele care urmeaza dupa, crezi ca vor lua note asemanatoare cu cele de dinaintea lucrarii excelente? Nu!
    Este bine sa constientizam ca suntem oameni, facem greseli si ar trebui sa le recunoastem, sa le depasim si sa mergem mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici un profesor nu poate fi subiectiv ... vroiam sa zic ca Nici un profesor nu poate fi obiectiv.
    came out wrong, but you get the idea/

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa e, Xaara, dar uneori as dori sa fiu, totusi, ceva mai obiectiva. Poate din cauza fricii de a fi expusa total sunt asa rezervata uneori, cine stie..Oricum din cauza subiectivitatii mereu imi cauzez singura probleme, de aceea uneori prefer sa fiu mult mai detasata.

    Multumesc pentru comentariu, kisses and hugs! >:D< :* :*

    RăspundețiȘtergere

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Translate

Popular Posts