Cred ca se observa ca de obicei vorbesc mult, cum, de altfel, si scriu...Recunosc, am multe de spus si imi place sa vorbesc si cred eu, sunt destul de rare momentele cand vorbesc mult si prost( am zis destul de rare, nu inexistente :D ) .
Si cand nu vorbesc...Ceva sigur e in neregula. Nu numai cu mine, zic eu. Sincer, imi plac si momentele de liniste, dar nu sunt foarte dese, recunosc. Sunt agitata, imi plac lucrurile complicate, din pacate, situatiile se complica urat mai ales cand le fac eu cu mana mea. Bine, faptul ca ma dau cu capul de pereti dupa, nu le rezolva. Ma gandesc la toate situatiile jenante in care m-am aflat si ma straduiam sa gasesc un subiect sau macar ceva, sa scot un cuvant si nu am reusit...Acum mi se par amuzante, acum - fiind in afara ariei- stiu ce as fi putut zice, dar nu am zis. Mda...
Nu am probleme de comunicare cu oamenii, decat doar daca ma aflu in situatii in care sunt emotionata sau ma simt ciudat... in plus, sau poate pur si simplu intr-un loc in care nu mi se potriveste.
Nu vorbesc prea mult daca nu ma simt bine, nu vorbesc daca nu imi place ceva, nu vorbesc daca am emotii ( sau in caz contrar vorbesc niste ineptii cat Soarele de mari ) si nu vorbesc daca sunt suparata ( daca vorbesc ...vorbesc monosilabic) .
Dar stiu si sa tac cand atmosfera din jurul meu nu e chiar potrivita. Nu sunt genul care sa nu isi dea seama cand trebuie sa taca. Si stiu si cand plictisesc un om :)), deci mai bine tac.
Si totusi, desi vorbesc mult asta ar insemna ca nu am probleme cu comunicare si nu am...Dar a vorbi nu e tot
una cu a comunica. Comunic bine in marea majoritate a relatiilor mele cu oamenii, desi in unele as vrea sa fiu mai deschisa, mai directa...Dar nu pot.
Ma intreb de ce...? Uneori fac greseli cat Colosseumul de mari chiar si cand comunic si ma intreb : serios? Doar asta puteai sa zici?
Nu ma consider nu-stiu-ce inteligenta, dar pot spune ca gandesc singura si realizez si eu cand fac prostii si uneori ma stramb la replicile "inteligente" pe care le spus...
Cum spunea o prietena buna de-a mea, cand esti tu implicata sentimental sau pur si simplu iti pasa...toate replicile tale devin..praf.
Si ma gandesc e aiurea sa te gandesti la ce naiba spui, adica eu cand vorbesc o fac natural, nu stau sa ma gandesc la x sau y lucru si e asa aiurea atunci cand stau si analizez: o fi bine asa? sa zic asta? dar daca e nu stiu cum...Oh, serios, unde e increderea in propria persoana? :)) M-a parasit putin.
Nu e bine sa nu realizezi ce spui, dar nu e bine nici sa te stresezi la subiectul pe care il abordezi...Adica serios teoria multi o stiu si unde e practica?
Din pacate nu mi se potriveste fraza cu : " Scurt si la obiect" ...De multe ori nu pot fi obiectiva, din nefericire.
Dar tot raul spre bine, nu? ^___^ Invatam din greseli.
I hope everyone has a nice day !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu