The last words

Draga Eu,

E oke...Ce as putea sa spun? Nu, nici tocurile nu ma mai incanta, nici rochia aia cu decolteul ala dragut pe care am vazut-o azi. Si apoi de ce m-ar incanta? E prea tarziu. Am eseuat...Dar mai bine esuez, decat sa abandonez. Stiu ca e incapatanare, dar nu mai am ce face, raman cu prea putine lucruri ca sa mai zic ceva. Si poate as avea multe de spus, dar cum am zis... E prea tarziu si sunt prea obosita. Si nu mai pot sa ma prefac ca inteleg si nici sa ma straduiesc macar. E asa extenuant sa crezi ca poti face totul si sa duci la final si apoi vin atat de multe deodata si nu stii cum sa le faci fata. Te urci in carusel si stii ca nu ai sa mai cobori la fel si cu toate astea te avanti cu capul inainte, chiar daca ieri era mai bine, preferi ca azi sa fie maine. 

Si astepti, caci nu iti ramane nimic altceva de facut. Te scufunzi in baie si te joci cu apa, o scoti afara si vezi ca e patata. De mine, de tine si de toti ceilalti, de actiuni involuntare si voluntare ...

Serios, degeaba plangi, te plangi. Nu vezi? Oh, da, nu ti-ai vazut prioritatile. Te-ai straduit sa fii bun, cand nu trebuia si nu ai fost rau, cand chiar trebuia sa fii. Si ti-a pasat si te-a dezamagit si te-ai dezamagit si nu a contat. 

Si realizezi ca iar esti sensibila. Cand nu ai fost? Oricum, mereu cand se termina nu iti mai pasa. Si nu iti place. Se taie din tine si se arunca, iar de regenerat...Nu, nu se regenereaza.

Dar sunt lucruri trecatoare. Ai vrut? Da, ideea de a avea. Egoism? Refugiu? Oh, poate doar impresii. 

Iti e greu sa vorbesti? Sa te exprimi? Sa mai vrei ceva? Te cred, chiar cred ca te-ai pierdut. 

Acum...Asteapta sa te gaseasca cineva si poate, candva, intr-un timp, te vei gasi si tu si vei reusi sa fii exact cine esti si cum esti. Sa fii tu! 

:)