joi, 4 iunie 2015

Letter two - Depression

Nu, mainile nu iti tremura ca ai avea vreo boala generica sau din simplul fapt ca nu te simti bine. Esti bine.... Nu e ca si cum acum ar fi lucrurile altfel. Poate doar persoanele din jurul tau sunt altele si doar tu nu esti aceea care nu observa ca s-a schimbat...Poate chiar e o boala, doar una (una de care? ). Ii recunosti semnele parsive care se plimba in jurul tau si intunericul ce ti-l creeaza il vezi, ii simti atingerea pe suflet, ca o rasuflare rece ce iti fura caldura interioara si o devoreaza, se instaleaza in tine si iti zambeste impaciuitor. A mai fost aici, ai mai simtit-o adanc in tine si te-ai confruntat tot tu, singura, cu ea...

Ai stiut ca problema e la tine, intotdeauna a fost, dar ti-a fost frica sa recunosti ca EA se instaleaza iar, din nou. Mainile ei reci te-au speriat si ai plans ca un copil fricos, apoi te-ai infuriat si ai cedat in fata nebuniei de a fii ranita, de a te stii slaba si ai gafat prefacandu-te in ceva ce nu esti, intr-un ambalaj ce acopera perfect, dar erai un ambalaj ce doar disimula o frica ce reverba prin fiecare actiune a ta. Ai ras stiind ca asa iti vei alunga lacrimile ce iti apar. Ai zambit crezand ca acele ganduri vor pleca. Ai fugit, crezand ca nu te va urmari, te-ai prefacut ca nu vezi, crezand ca nu va mai exista.

Ai gresit si ai continuat sa crezi ca faci ceva corect. Ai refuzat un ajutor, doua, trei..pana cand ai ramas fara si cu nevoia urgenta de a te agata de o mana care nu mai e acolo. Ai taiat si ai distrus sfori care te puteau ridica la inaltimi neasteptate, acum te zvarcolesti intr-un subteran umed si gol, din care scapare nu mai ai. Ai intors spatele atatora si acum degeaba tragi de ei sa se intoarca spre tine. Tu nu ai vrut sa ii vezi si nici sa te vada, acum esti practic invizibila. 

Ai incercat sa dai ce e mai bun, ramanand tu cu tine cu ceea e mai rau. Te-ai abolit de tot ce era placut, ramanad doar o umbra umeda si rece intr-un cerc vicios in care tu nu vrei sa existe usi...

Dar stai, indiferent de ce ai vrea sa ceri, sa spui, sa faci...Acum e momentul in care nu poti! 

Si stii de ce nu poti? Fiindca nu vezi ...Nu te vezi pe tine cea care esti cu adevarat!

2 comentarii:

  1. Foarte frumos ai scris, ghicind parca unele sentimente care ne doboara. Si daca reusim sa ne vedem cu adevarat, poate ne vom inspaimanta. De aceea ne punem masti peste masti si incercam sa ne descoperim in ochii altora, decat sa ne privim in oglinda.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos, Xaara. Asta a fost gandul meu cand am inceput sa scriu o serie de "scrisori"...sa surprind cate un sentiment, o emotie in fiecare, unele poate placute, altele poate nu...Dar cu toate astea, ele sunt parte din noi, deci in noi gasim solutia, forta si puterea de a dapasi totul si de a ne iubi mai mult pe noi.

    Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Translate

Popular Posts