duminică, 9 februarie 2014

Aversiune instinctiva

Stiti cum e senzatia aia sa renunti la toate si sa le lasi balta, ca ai impresia ca nu mai poti si ca nu mai vrei sa te ridici? Eu in ultimul timp am incercat-o, bine, de felul meu ma las cuprinsa de tot felul de situatii, senzatii si sentimente care ma coplesesc...Doar ca in ultimul timp vulnerabilitatea mea a dat pe afara si lucru curios, doar eu am vazut-o.

Aveam nevoie de o imbratisare, de o incurajare, de un zambet...Astfel de lucruri care in momente ca astea contau atat de mult, dar cum eu...Eu reactionez urat la fiecare vorba si fiecare manifestare afectiva prea dulce, e evident ca nu am primit-o. 

Ma intreb cati suntem cei care au frica asta de zambete, de cuvinte frumoase, de imbratisari sau atingeri tandre. Ma intreb oare cati dintre noi nu suntem de felul nostru alintati, dar simtim nevoia sa ne alinte careva, sa ne zambeasca, sa stim ca pasam cuiva... Ma intreb cu adevarat daca doar noi ne privam de fericire, sau poate...Fericirea nu e facuta pentru cei ca noi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Google+ Followers

Translate

Popular Posts